marți, 28 aprilie 2009

Tura Bucuresti-Belciugatele-Cernica

Salut. Am fost duminica 26 aprilie a.c. intr-o tura de o zi catre Belciugatele.
Am pornit din apropiere de centrul Bucurestiului pe la ora 11:30 catre Stadionul National, Cora, apoi am tinut drumul catre Branesti. In total am fost 14 rutieri, 2 dintre noi fiind cu un tandem. Bicicletele au fost jumatate MTB, jumatate echipate stil touring. Marea parte a soferilor ne-au ocolit cu grija si ne-au claxonat prieteneste, se pare datorita faptului ca si ei sunt amatori de ciclism. Au fost si exceptii cand la iesirea din Bucuresti claxonau de nervi, soseaua fiind super-aglomerata.
Am ajuns in localitatea Belciugatele unde ne-am oprit pt o pauza de masa si fotografii la un popas turistic (Diana).
Aici te intampina un peisaj linistit de campie, cu un lac plin de pasari (rate, gaste, lebede, berze) si miros de gratare.
Popasul este foarte bine amplasat, pe malul lacului, avand un aspect rustic, placut.
Am dat un tur de lac dupa binemeritata masa de pranz, dupa care ne-am continuat drumul catre Cernica. Am mers o bucata de drum pe unde am venit, dupa care am patruns in padure pe o poteca foarte lata, pietruita. Ideea cu drumul prin padure a avut-o unul dintre colegii de drum care mai facuse traseul cu inca un amic din grup, cu un an inainte.
El sustinea ca drumul nu are decat 1 km, insa pe GPS si ciclocomputerele noastre, acesta avea sa se transforme in final in aproape 9 km.
In padure am avut surpriza sa ne apuce si ploaia, norii pe care ii vazusem ca s-au adunat pe cand eram la masa, comasandu-se acum chiar deasupra noastra.
Am avut parte de ceva tunete si fulgere (primele pe anul acesta), dar au fost inofensive, slava Cerului.
Prin padure am avut parte de treceri spectaculoase peste crengi groase ude care faceau sa derapam urat, am trecut gropi uriase sapate de suvoaiele de apa, ne-am chinuit prin namoale pana la glezna formate in nici o ora de ploaie torentiala.
Am reusit sa ajungem la soseaua din Cernica datorita inspiratiei unui coleg de a-si monta GPS pe ghidon.
Bineinteles ca prin padure am fost putin dezorientati, dar bazandu-ne pe memoria celor 2 colegi care mai parcursesera drumul si pe dotarea tehnica a acestora, am ajuns cu bine la sosea.
Am continuat sa pedalam, trecand intr-un tarziu si prin fata intrarii la Manastirea Cernica. La un moment dat, pe langa noi a trecut un calugar intr-o masinuta ecologica (electrica, hilar de mica), de o singura persoana. Avea si o viteza pe masura formei si dimensiunii (maxim 10 km/h).
Eu si cu inca 2 colegi de tura ne-am oprit la o spalatorie de masini pt a ne curata biclele din dotare (5 lei / bucata).
Ni s-a parut rezonabil, asa ca aveam sa ne curatam "caii" pt a face impresie frumoasa acasa.
Am tinut drumul inapoi catre casa si pe la 7 fara un sfert seara am ajuns si noi plini de noroi, dar cu biclele stralucind de curatenie.
In total: 77 de km parcursi.     17 km/h viteza medie;       40 km/h viteza maxima.